pe bookia.ro
Ioan Grosan (ajung, in sfirsit, la el) duce la indeplinire iluziile domnului Jourdain: orice ar scrie, tot proza este! Chiar si cind povesteste, tacticos, in mai multe episoade, descinderea pe covorul rosu de la Cannes, chiar si cind isi aminteste de o ruda din indepartatul Maramures, Grosan ramine Grosan, cu nimic diferit (si prin nimic inferior)
Citeste mai multin Dilema veche nr. 568
E o carte vie, intensa, conflictuala, cu voci de multe ori incompatibile, care vorbesc, pentru prima data poate, despre propriile eforturi de a face loc, in vietile lor, copiilor si propriului scris.
Citeste mai multin Luceafarul nr. 1
O carte despre esec, despre ratare, despre scepticism, despre asteptare, despre speranta intr-un miracol care sa reveleze transcendenta, intr-o viziune predominant defetista, de apartenenta la spiritul postmodernist. Autoreferentialitatea, amplele citate cu caracter paranormal sau ezoteric, mostre de intertextualitate si de intratextualitate, se me
Citeste mai multin Luceafarul nr. 1
Textele Simonei Sora, strinse intre copertele volumului Seinfeld si sora lui Nabokov, Ed. Polirom, 2014, definite de autoarea insasi ca „biograffiti” si mostre ale unui „journalism agonic”, se misca volubil intre jurnalismul cultural ori de opinie, eseistica ori critica literara, marcate de talentul unui prozator dezinvolt,
Citeste mai multin Orizont nr. 1
Eseurile din Pe contur sint remarcabile si prin detasarea completa de sfera ideologicului, presiunea totalitara fiind in totalitate absenta pe parcursul lecturii. In absenta normalitatii in cultura romaneasca a timpului, Norman Manea pledeaza pentru normalitate. Luate ca un tot unitar, eseurile contureaza o literature romana „normala” i
Citeste mai multin Orizont nr. 1
... eseurile din Laptele negru curg asemenea unui riu cristalin, cu o adincime considerabila, insa perfect vizibila si sondabila. Claritatea e cuvintul de ordine al acestui volum, caci numai fara a lasa loc pentru interpretari tendentioase se poate discuta sincer si deschis despre Holocaust sau despre «ce inseamna a fi evreu».
Citeste mai multin Apostrof nr. 1 (296)
Romanul Norei Iuga, Harald si luna verde (Ed. Polirom, 2014), este o delectare pentru cititorii de povesti, de istorie si de tehnica literara. Textul bucura prin trecerea de la sinetezii la intimplari dispersate si, apoi, la reconfigurarea epicului. Exista o certa strategie a inmanunchierii. (…) Harald si luna verde este o carte de foarte bu
Citeste mai multin Apostrof nr. 1 (296)
Corin Braga aspira la un mod de cunoastere in care visele si perceptia diurna nu ar fi concurente, ci complementare, in care visul ar fi acceptat si cultivat ca «o forma de amplificare a constiintei, de antrenare a unor moduri de perceptie nefolosite» (p. 267). Jurnalul consemneaza speranta trecerii de la acedia spre volatilia...
Citeste mai multin Romania literara nr. 1
Citind si recitind Cad castane din castani (titlul e un vers al lui Brumaru dintr-un poem cu sonoritati de cintec de inima albastra: „In gara la Merisani/ Cad castane din castani/ Si am patruzeci de ani”), te intrebi daca e un schimb epistolar, daca e jurnal, daca e proza. E din fiecare cite ceva, dar e mai cu seama un fel de a face poe
Citeste mai multpe filosofiatis.blogspot.ro
Vreau sa spun doua vorbe despre ilustrul protagonist al romanului, despre William Stoner insusi: nu mi-a placut deloc. Subliniez cu sfiala: nu mi-a placut personajul din carte, nu cartea lui John Williams, care este, la urma urmelor, ok si merita cu prisosinta a fi citita. Stoner este un loser perfect, este loserul arhetipal, mai loser decit Stoner
Citeste mai mult