Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1174, 8 septembrie 2023
Cartea lui Bonatti, care a apărut în Italia în 1994, se deschide cu Primele ascensiuni, din 1948, și continuă preț de mulți ani, până la ultima relatare, din 1986. Relatările de-a fir a păr nu coincid și nu se suprapun cu cei 17 ani de urcat propriu-zis pe munte. Dar absolut toate cele povestite, cu avalanșe și clipe de groază, cu nopți geroase la mii de metri altitudine, cu un Crăciun pe Mont Blanc sau o escaladă solitară pe fațada nordică a a Matterhornului, iarna, ar putea părea aventuri ireale, dacă nu am ști sigur că au fost decupate din viața unui om. Pentru care muntele a fost propria viață. De meditat și de către cei care trag un pui de somn cu burta la soare. Cu un pahar de Cinzano gol pe măsuța alăturată.
Citeste mai multîn revista 22, 5 septembrie 2023
Munții din viața mea – acesta este titlul cărții de la Polirom (o carte de memorii și, deci, de bilanț într-un anumit fel) în care Walter Bonatti relatează, în ordine cronologică, cu minuție, rigoare și cu un real talent de povestitor, un potpuriu cu unele dintre marile sale ascensiuni (pentru care, apropo, a fost decorat, în repetate rânduri, în Italia și în Franța): adică, de la Grand Capucin până la Pilierul Central din Mont Blanc, Grandes Jorasses și Matterhorn, trecând prin expedițiile care l-au dus pe K2, Gasherbrum IV, Rondoy Nord și vârfurile din Patagonia. Cartea e departe de a furniza doar un copleșitor material descriptiv, încărcat de detalii, despre aceste mari ascensiuni. Ea e, fundamental și subtil, și un document de etică și, da, de estetică.
Citeste mai multîn revista 22, 5 septembrie 2023
Relatările lui Radu Polizu (sur)prind o Indie care joacă, social și spiritual, pe numeroase registre, în care tradiția (mai bine spus, tradițiile) modelează major prezentul (și, deci, viitorul); e o Indie pe care o simte pas cu pas ca pe o prezență atât de pregnantă încât „în ciuda tuturor eforturilor mele de a descrie o țară fascinantă, cuvintele păreau incapabile să zugrăvească energia spectaculoasă și explozia fenomenală de culori și credințe pe care India le oferă, eclipsând adesea chiar și cea mai cuprinzătoare listă de bijuterii arhitecturale”. E o relatare fascinantă și foarte interesantă, în care totul este scris așa: alert, atent, limpede, cu ochii larg deschiși și, mai mult decât atât, cu ochiul sufletului mereu la pândă bună!
Citeste mai multîn revista 22, 5 septembrie 2023
La câteva luni după ce a apărut în Franța, lui S. Tesson îi apare în românește, într-o traducere de sărbătoare (cum sunt toate cele care poartă semnătura Marianei Vazaca), Alb. O altă carte în care Tesson se confruntă cu doi dintre inamicii săi pe care i-a îmblânzit de nenumărate ori: frigul și zăpada. Designul călătoriei pe care o scrie aici (după ce, desigur, mai întâi, o face) e mai puțin obișnuit pentru ceea ce face de obicei Tesson. (…) Totul e așa: poezie, geometrie, o imensă sensibilitate, profunzime. Un mare călător & un mare scriitor!
Citeste mai multpe bookblog.ro, 5 septembrie
Cu o desăvârșită eleganță și cu atenție față de detaliile prin care-și construiește istoriile, autoarea ne poartă printr-un periplu numit viață. Fiecare povestire este ca o mică fotografie pe care o primești când mergi la un carnaval. Unele rapide, altele domoale. Unele ferme, altele calme. Această ritmicitate, pe care pare să o prefere autoarea, este elementul care te face să nu vrei să lași din mână cartea. De fapt, anume cadența destinelor și jocurile în care creatoarea atrage personajele este particula necesară, acei spori ai curiozității, care te convinge să-ți torni un pahar de vin alb și să călătorești prin viețile eroilor.
Citeste mai multîn revista 22, 5 septembrie 2023
În 1972, această carte a apărut în premieră la noi – dar amputată, din stupide rațiuni ideologice, cu pasaje și pagini întregi „dispărute” doar pentru „vina” de a se fi referit la chestiuni delicate (pentru comuniști) de ordin social și religios. Cartea de acum din Hexagon reia traducerea originară în limba română – realizată de speologul clujean Corneliu Pleșa – și o publică în versiunea completă și conformă cu textul original al cărții lui Lionel Terray. O carte ca un testament literar și o ardentă mărturie a unui destin (Terray a murit la 44 de ani; a ars repede, cum se spune...). O carte ca o mare lecție de viață a unui om care spunea/scria, între altele: „Mă întristau josnicia și vulgaritatea oamenilor, mă apăsa monotonia vieții și visam la o existență mai nobilă, mai liberă, mai generoasă.”.
Citeste mai multîn Cațavencii, 1 septembrie 2023
Povestirile din Nu spune asta!, atent polisate, conțin și considerațiuni de politică internațională și de politică internă care ar putea lipsi fără pagubă, dar excelează în observațiile de moravuri, acide, și în acuitatea analizelor psihologice cu care Florin Irimia face desenul lăuntric al personajelor sale, intelectuali ciupiți și universitari loviți de criza vârstei a doua.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 8/ august 2023
Cititorul lecturează astfel mult mai mult decât o carte splendidă de curiozități despre Provence, care i-ar putea servi spre condimentarea unui eventual sejur, sau un ghid riguros al evenimentelor istorice și culturale care au șlefuit mărcile distinctive ale mentalității provensale. În fapt, Provence, ținutul secret este și un volum despre integrarea cu succes într-o comunitate prin trăirea în spiritul locului, fără a nega nici măcar o secundă cultura de baștină. Dimpotrivă, sunt mereu căutate (și, de cele mai multe ori, identificate) congruențe, confluențe și oportunități de făurire a dialogului intercultural. Volumul lui Ioan T. Morar este un tratat de diplomație culturală par excellence.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 1012, 31 august 2023
Tonul amar-melancolic din Adio, fratele meu, evadarea într-un ultim act aparent poetic, dar finalmente violent, echilibristica riscantă pe linia de demarcație dintre real și fantastic, curajul de a aborda un ton patetic, declamativ, toate aceste ingrediente, la care se adaugă cadrul suburbiei americane, alcătuiesc melting-pot-ul numit John Cheever. A avut și norocul de a deveni primul cronicar al suburbiei newyorkeze Westchester, chiar în perioada în care zona respectivă se năștea. Teritoriul lui, Shady Hill, este la fel de ficțional și de bine pus la punct ca Yoknapatawpha lui Faulkner. Însă acolo unde un alt prozator ar fi forjat comentariul social sau ar fi asmuțit dulăii satirei asupra gabardinelor cenușii care așteaptă trenul de navetă, Cheever descoperă o stranietate pe care o exploatează inepuizabil în opera lui de-o viață.
Citeste mai multpe coperta a IV-a a ediției în limba engleză
Norman Manea – gânditor și scriitor eminent al secolelor XX și XXI – se impune ca un interpret major al ironiilor exilului: pierderea locului natal, pierderea limbii, pierderea trecutului care, în același timp, se împletește cu nomadismul viitorului. Cu imagini conceptuale incisive, care ard în flash-uri ale spiritului, Umbra exilată este în parte o memorie, o meditație și o narațiune a istoriei orașelor și a ruinelor lor, a gloriilor și crimelor lor. Este, de asemenea, și o demonstrație a naturii artistului: omul aflat pe trapezul zburător, poetul, care este un visător, precum și evreul rătăcitor. Nu există alt roman ca acesta și nici nu va exista vreodată.
Citeste mai mult