În România literară, nr 28/2026

Titlul romanului rezumă filozofia de viață a lui Tudor Vlădoianu. În opinia sublocotenentului ceea ce trăiește un individ este rezultatul unei medii aritmetice între evenimente istorice/sociale sau de ordin personal, pozitive sau negative, mai precis al acestei răsturnări a șansei și neșansei. Teoria „filozofică” cu iz dialectic a lui Tudor Vlădoianu este apropiată de cea a echilibrului între antiteze a lui Ion Heliade-Rădulescu, a armonizării între două forțe opuse și totodată complementare, pe care însă cărturarul român le desemna ca fiind Spiritul ca principiu al progresului și Materia ca principiu al conservației. Numai că în cazul filozofului nostru nu avem cele două entități, ci forțe care se manifestă imprevizibil în istorie, în niciun caz legi specifice, rațional deductibile, forțe care nu se dizolvă hegelian într-o sinteză, ci oferă locul geometric al unei acomodări care le diminuează amploarea și găzduiesc posibilitatea continuării existenței dincoace de bine și de rău.