în România literară nr. 17/2026

Povestirile din noul volum, Știu pe cineva (Polirom, Iași, 2026), au factura „momentelor“ caragialiene nu numai în ceea ce privește scurtimea, pentru că în materie de brevitate îl concurează avangardistul rus Daniil Harms cu micile lui scenete laconic-absurdiste, cât mai ales în ceea ce ține de esența lor, de comicul subtil, ambiguizat, dramatizat cum se cuvine cu poanta din final, cireașa de pe tortul sau mai degrabă prăjitura care este un short story. Finalul este punctul de convergență, punctul focal al povestirii scurte, strategie de la care Robert Șerban nu se abate cu o iotă, micul moment de satori, revelația, schepsisul, ceea ce transformă micul text într-o fabulă exitențială sau măcar într-o anecdotă suculent-malițioasă.