în revista 22 (septembrie 2026)

Aproape totul este invers în acest scurt roman față de majoritatea romanelor care apar în zilele noastre: structura realității, personajele, stilul. Scris la persoana I, romanul șochează, dar fără a-l îndepărta pe cititor, ci dimpotrivă, captându-l tocmai prin insolit. Eroul narator are în jur de 30 de ani, când spune că mai are un pic și îi împlinește, când că i-a împlinit deja, ceea ce face fluid și timpul. Locuiește împreună cu părinții săi și cu un frate mai mic, retardat mintal, în casa parohială a unui sat (tatăl e preot). Nu e limpede unde se situează satul, dar câteva indicii ne duc în cele din urmă cu gândul la ultimii ani ai lui Ceaușescu.

Nu este un roman doar despre comunism, deși găsim niște fenomene tipice dictaturii comuniste. Nu este un roman de dragoste, deși ceva care seamănă cu dragostea există între erou și Ninia, o fată ciudată, care fumează mereu. Dar ciudățenia e una dintre trăsăturile care îi caracterizează pe toți și toate în acest roman!