Autorul reușește în cele aproximativ 300 de pagini ale cărții să dea contur unei lumi autonome perfect articulate, deoarece aceasta e expresia unei voci narative convingătoare și excelent conduse, așa cum am spus și la început. Finalul romanului e zguduitor. Nu doar din cauza tragediei petrecute, ci și datorită conștientizării unui aspect mai întunecat decât răul în sine: indiferența, întoarcerea privirii ca reacție convenabilă. Iar acest aspect ține de natura umană. Autorul a imaginat un filtru de percepere a realității și-și invită cititorii să privească prin el. Nu e exclus ca, în acest univers al legilor morale relativizate și negate, în persoana răului să ne vedem chiar pe noi înșine.
Comments (0)