în Observator cultural, nr. 1147

Beatris Serediuc pătrunde cu multă finețe în psihologia milenialilor, a generației care s-a maturizat pe fundalul unei dezvoltări societale iluzorii. Donnatela este doar unul dintre copiii cărora le-a fost refuzat dreptul de a copilări în armonie. Așa se face că discursul protagonistei trădează o gamă largă de traume, frustrări, eșecuri, trădări și dezamăgiri internalizate pe parcursul adolescenței. Limbajul franc utilizat în roman, oricât de brutal le-ar părea anumitor cititori, umorul și sarcasmul debordante, precum și viziunea despre viață ale Donnatelei sunt dovada clară că personajul își depășește condiția și răzbate într-o lume guvernată de incertitudini și incorectitudini. Donnatela este, cu siguranță, o carte care merită toată atenția noastră și care sper să își găsească în viitor un public cât mai numeros.