Cele două volume apărute anul trecut prin colaborarea dintre Editura Polirom și UNATC Press conțin textele incluse în cele patru volume ale ediției franceze proiectate de Bazin, care au apărut pentru prima dată în limba franceză între anii 1958 și 1962, acestea conținând structura stabilită de teoreticianul francez: volumul I: Ontologie și limbaj, Cinemaul și celelalte arte, volumul II: Cinema și sociologie, O estetică a realității: neorealismul. Fără îndoială că cea mai influentă dintre teoriile lui Bazin este cea legată de ontologia mediului cinematografic și a realismului cinematografic bazat pe automatismul imaginii de origine fotografică și, prin extensie, cea dedicată argumentelor în favoarea acelor trăsături stilistice regizorale și narative care vin și cultivă natura mediului descrisă în Ontologia imaginii fotografice. La acestea se adaugă textele cuprinse în secțiunea Ontologie și limbaj – cum ar fi Evoluția limbajului cinematografic, Montajul interzis și, evident, textele despre filmele și regizorii-fetiș ai lui Bazin – Jean Renoir, William Wyler, Orson Welles, neorealiștii italieni, pentru a completa ceea ce am putea numi nucleul tare al teoriei lui Bazin despre realism. Însă abia acum adevăratul avantaj al acestei ediții poate fi sesizat. Fiindcă nu există un singur André Bazin. Influența lui Bazin și faptul că el este în continuare discutat și dezbătut se datorează și bogăției și diversității ideilor sale.
