în Dilema Veche, nr. 1006, 20 iulie 2023

Scriitorul columbian, obsedat de istoria țării și, prin metonimie, a continentului său (obsesie pe care o împarte cu cei mai mari scriitori latino-americani), abordează biografia unui legendar regizor columbian, Sergio Cabrera, a cărui viață, așa cum se spune, a fost „de roman”. Nu e nevoie de prea multă ficționalizare când ai de-a face cu asemenea personaje, iar în cazul de față, Vásquez nici nu e bântuit prea mult de stafia ficțiunii, pentru că finalitatea pe care o urmărește este descifrarea unui „sens” al istoriei secolului trecut. O face, spre deosebire de precedentele sale romane, cu o directețe dezarmantă: personajul său, „real” ca biroul la care scriu acum, are în spate o biografie care conține la fel de mult mister ca orice creație pur ficțională. Ba chiar mai mult, pentru că însuși caracterul neficțional al bornelor lui biografice transpuse în proză este cel care potențează misterul.