Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe romania-actualitati.ro
Țara unui singur om este povestea unui om obișnuit a cărui viață este complet distrusă de poliția politică din România comunistă. Vrând parcă să îi sublinieze statutul de om de rând, autorul nu îi menționează protagonistului numele în titlu, iar din Preambul, cititorul află despre existența personajului principal abia după mai multe paragrafe, și chiar și atunci când e menționat, acesta e prezentat doar după numele mic. Însăși biografia protagonistului reiese în subsidiar; prim planul cărții e ocupat de descompunerea și prezentarea mecanismelor de represiune ale Securității, așa cum reies ele din studiul arhivelor emblematicei instituții comuniste. Ilustrativă în acest sens este partea de documente inclusă în volum, care ocupă un sfert din acesta. Cartea de față furnizează astfel un exemplu că resursele Securității nu erau alocate în funcție de caz. Sistemul represiv, în toată masivitatea lui, se punea în mișcare și atunci când a fost vorba de un zilier, cum a fost cazul lui Marin Chiriță din anii ‘70 - ‘80, și atunci când a fost vorba de dizidenți cunoscuți în Occident sau de proteste sociale ample, cum au fost grevele din Valea Jiului și Brașov.
Citeste mai multpe catavencii.ro
Cînd prejudecățile rasiale ajung să se transforme în „știință“, nu mai e decît un pas pînă la deportări în masă, pînă la apariția lagărelor de concentrare și a crimelor în masă din motive etnice. Chiar dacă oficialitățile din România au negat decenii de-a rîndul că la noi s-ar fi practicat asemenea politici rasiale, asta nu înseamnă că ele n-au existat, încît după ce citești cartea lui Marius Turda, te întrebi ce mai rămîne din mitul românului primitor și cumsecade. Autorul predă istoria biomedicinei la Universitatea Oxford Brookes și e membru al Societății Regale Britanice a Istoricilor, specializat fiind în istoria eugenismului, a rasismului și a naționalismului ideologic din țările din Europa Centrală și de Sud-Est. Metoda de lucru a istoricului a fost aceea de a lăsa să vorbească sursele, cărora le respectă particularitățile de scriere, astfel că Turda reproduce și termenul „rassă“, mult întrebuințat în lucrările din perioada interbelică.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Simona Antonescu a scris un roman de dimensiuni epice impresionante, în care construiește o lume plină de personaje semnificative, în care legendele și faptele istorice se contopesc într-o imagine posibilă a unuia dintre episoadele dramatice ale istoriei.
Citeste mai multîn Dilema, nr. 21
Scrise într-un ritm alert, putând fi parcurse cu uşurinţă şi stimulând interesul unui public de largă respiraţie, prozele scurte (ori foarte scurte) ale lui Bogdan Perţache construiesc o sumedenie de ipostaze şi avataruri ale artistului aventurier, mai mult sărac decât boem. Într-o lume desfigurată de promiscuitate, resursele travestiului identitar par inepuizabile. Varietatea deconcertantă a preocupărilor sociale asumate de către protagonişti se iveşte astfel şi ca o tentativă disperată a depăşirii unor traume, a unor ratări iscate adesea dintr-o proastă poziţionare existenţială: şomer, vânzător de pepeni, impostor, cleric în travesti, răspopit, pictor de biserici, portretist ambulant, caricaturist, învăţător şi/sau profesor navetist, vânzător ambulant de mici şi ceafă la grătar, bucătar, gunoier, zugrav, instalator de cablu TV-Internet, infirmier într-un spital COVID. Peste toate, pictura pare să rămână, însă, hobby-ul ori meseria îmbrăţişată fără rezerve, prima şi ultima dragoste.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1210
Mihai Radu ne arată cam ce se petrece „când realitatea se crapă”, în stilu-i caracteristic, care combină umorul negru, rețeta thrillerului, ironia fină, alegoria și predilecția pentru frazele-sentință, și o face din două unghiuri, cel al parabolei orwelliene, completate/concurate spre final de condiționările sociopolitice.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1217
Vertijuri, goluri de memorie. Acolo este țara mea e un roman puternic, inconfundabil: încă un act din ampla epopee despre suferința și răul contemporane a unuia dintre cei mai mari scriitori de după 1990.
Citeste mai multpe booksconnectingpeople.wordpress.com
În romanul Pământeni, autoarea își „ascute” lama scrierii și scoate la iveală o istorie obscură, greu de asimilat și de dus pentru un cititor care nu s-a mai ciocnit de uimitoarea lume literară niponă. Să fim sinceri până la capăt, cultura japoneză în materie de cărți e rafinat amplasată între șoc și admirație.
Citeste mai multîn revista 22
Bogdan Răileanu ne spune poveşti despre oameni singuri, nefericiţi, care trăiesc într-o lume ajunsă disfuncţională, şi ne pune în faţă o oglindă. Nu e uşor să ne recunoaştem în ea, dar povestirile din Picioare de lotus ne oferă o imagine credibilă.
Citeste mai multîn revista 22
Văduva e un roman care are curajul de a denunţa pudibonderii şi bigotisme care făceau ravagii nu doar în anii ’40, şi nu doar în Portugalia, şi anunţă marile romane ale lui Saramago, cele care vor veni mult mai târziu.
Citeste mai multîn revista 22
În masivul volum Nemesis. Bătălia pentru Japonia 1944-1945, istoricul britanic înmagazinează un volum uriaș de muncă. Hastings nu urmărește neapărat evoluția cronologică a ultimelor faze ale războiului din Pacific, ci recompune piesele unui puzzle extrem de complex, oferind un tablou al schimbărilor de natură umană pe care războiul le produce asupra participanților, de multe ori de o manieră definitivă. Este și o încercare de a explica diferențele de mentalitate care au existat între anglo-americani și niponi.
Citeste mai mult