Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe catavencii.ro
Treceri de acest fel, de la sacru la profan și de la încremenitul trecut medieval la prezentul în mișcare au loc frecvent în povestirea lui Grass, însoțită de desenele cu linii fine ale autorului, publicată după moartea lui. Un fel de a-și fixa în minte imaginea personajelor? Sau plăcerea de a înlocui pozele cu contururile personalizate ale unor instantanee în creion?
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1225
Despre cum funcționa uriașa mașinărie imperială în cap cu mult-iubitul – și de către românii din Transilvania – împărat aflăm abia din această lectură, bazată pe o remarcabilă documentare și abilă utilizare a datelor. Cum era organizat tot aparatul funcționăresc, ce fonduri se cheltuiau și cum erau gestionate – avem la îndemână și cifre și multe ilustrații care ne ajută să înțelegem cum funcționa curtea imperială. Bărbați, femei, copii, se locuia de multe ori la locul de muncă. Militari de carieră, personaje de rang înalt, dar și simpli muncitori și umili funcționari de toate gradele. Nu lipsesc picanteriile și intrigile inerente, nici măcar corupția, care dau farmec și culoare acolo unde ar putea părea că deja suntem asaltați de prea multe detalii. Nici pomeneală. Franz Joseph? Un om supus datoriei și îndatoririlor, un om care a trecut prin multe nenorociri și drame, tolerant și intransigent deopotrivă. Pas cu pas și pagină cu pagină, ni se dezvăluie detalii, ne sunt prezentate personaje și întâmplări din mersul curții imperiale de la Viena. Împăratul moare pe 21 noiembrie 1916, după o lungă domnie și după agonia unui imperiu care iese din istorie, ca și Imperiul Otoman, ca și cel Rus, și lasă în urma lui mai multe state ce alcătuiesc azi o altă geografie politică a Europei.
Citeste mai multpe citestema.ro
Discursul lui Sofi Oksanen merge în multe direcţii şi e uimitor, la cât de multă violenţă implică, cât de echilibrat se menţine până la final, pentru a reuşi să arate cât de mult se află astăzi Rusia în afara umanităţii. Din păcate, citind cartea aceasta, realizezi că o ţară care s-a comportat istoric ca un parazit este imposibil de adus pe linia normalităţii. Cel puţin, văzând cum acţionează nu neapărat reprezentanţii ei – îi vizez aici pe militari – cât mai ales cetăţenii ei obişnuiţi (cum să îi spui ca mamă fiului tău soldat că e în regulă să violeze ucrainence?), pare greu de crezut că Rusia se poate vindeca înaintea sfârşitul lumii.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 860
Volumul este un amestec de autobiografie, istorie, biologie moleculară, psihologie cognitivă, psihanaliză și neuroștiință, Eric R. Kandel fiind și un povestitor savuros. Elementele autobiografice cu care începe volumul nu sunt deloc întâmplătoare, ele fiind elementul care a generat preocuparea autorului pentru cercetarea bazei biologice a memoriei. (…) După cum mărturisește, bucuria naivă, curiozitatea și uimirea nu l-au părăsit pe Eric R. Kandel niciodată când a fost vorba de explorarea științei. Experimentele și progresele necontenite i-au oferit privilegiul fiorului redescoperirii permanent reînnoite a minunilor lumii.
Citeste mai multla Radio România Cultural
Ei bine, Susan Albuhawa, în romanul sau, În fața lumii lipsită de iubire, reușește încă de la primele pagini, prin imaginea sugestivă a unei prizoniere palestiniene aflată într-o închisoare israeliană, desprinsă parcă dintr-un film SF, să ne introducă într-un univers pe care agențiile de știri nu îl vor menționa niciodată, acela al femeii prinsă cu totul fără voia ei într-un conflict armat, al femeii care trăiește pentru un bărbat luptător dar care, până ajunge la el, a trebuit să lupte ea însăși cu viața, cu trădarea bărbaților și a femeilor, cu tradițiile care guvernează traiul femeilor din Orient și cu propriile nesiguranțe și temeri.
Citeste mai multpe omiedesemne.ro
Născut în URSS are exact structura vie, incitant-clevetitoare (există multe referiri la nesfârșitele cozi, cu anecdotica aferentă care circula subteran și care spunea că oamenii se așezau indiferent ce „se dădea”, fie și dacă exista la final riscul ori să nu mai prindă nimic, ori să afle că de fapt coada se formase din cauză că o băbuță se așezase pe un scăunel lângă o ușă fiindcă o dureau șalele) a unei cărți care ia de fapt în răspăr idealul comunist. Poate nu până la ultimele consecințe, e drept, dar cam pe-acolo…
Citeste mai multpe radioromaniacultural.ro
Romanul Empuzion de Olga Tokarczuk este o construcție narativă ingenioasă, pe două planuri: unul la vedere, care se ocupă de dimensiunea realistă a poveștii, și unul subtil, ascuns în pliurile realității și care conține centrul de greutate al poveștii. În planul realist îl vedem pe Mieczysław Wojnicz, student la inginerie din Lvov, sosind în stațiunea Görbersdorf pentru a se trata de tuberculoză. Aici, acest tânăr fragil și delicat întâlnește alți domni, care suferă de aceeași boală. În numeroasele ore în care nu au nimic de făcut, bolnavii se plimbă în aerul tare de munte, mănâncă și beau un lichior misterios și, mai ales, vorbesc. Despre femei. Avem aici un amplu tablou al ideilor misogine, al prejudecăților despre femei, care vin de departe, din antichitate și ajung până în prezentul poveștii.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1224
Volumul cu interviuri Am reușit să rămân eu însămi poate reprezenta o foarte bună recomandare de lectură pentru o pătrundere în culisele lumii literare începînd de la sfîrșitul anilor ʼ60 și pînă în postcomunism. Pe lîngă dimensiunea istorică și politică a acestui volum, este de urmărit și statornicia crezului poetic al Ilenei Mălăncioiu, care, în esență, i-a animat întreaga activitate culturală. Acest fapt apare cel mai sugestiv exprimat de poeta însăși: „Nu cred totuși că este posibil să-ți vinzi sufletul și să rămîi poet decît dacă percepi vinderea lui ca pe o dramă și străbați cele nouă cercuri ale infernului ca să te poți răscumpăra”.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 859
Cloé Korman aduce, în mijlocul societății contemporane, o carte peste care nu avem voie să trecem cu vederea. Dincolo de adevărul care trebuie păstrat și protejat de trecerea timpului, tot ceea ce recuperează în scris Korman, în urma anchetei sale, se adaugă memoriei colective și vorbește unei lumi întregi despre greșelile din trecut, dar și despre cele pe care continuăm să le facem în prezent.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 859
Un roman al unei societăți, din care nu lipsește nici un palier al vieții acesteia, cine ar fi crezut că se poate? Moravurile devin straturi ale actului critic în sine, ceea ce justifică perfect ideea că în fapt avem de-a face cu două călătorii, dacă nu chiar trei: odiseea antică, refăcută de Leopold Bloom, și odiseea exegetului. Îți dai seama de acest lucru nu de la început, ar fi fost prea simplu, ci pe parcurs, când realizezi că efortul de a citi și înțelege demersul de interpretare este separat de cel de a menține în atenție demersul scriitorului irlandez.
Citeste mai mult