Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Viața Românească, nr. 4/2023
Un roman al descoperirii de sine, dar și unul al istoriei, unde Hitler și Stalin, apoi părinții sau iubitele i-au determinat existența, așa cum spune în mai multe rânduri. Astfel, atrocitățile naziste, aberațiile staliniste, epoca de relativ calm a lui Kadar, conducătorul Ungariei de după 1956, constituie fundalul pe care evoluează aparatul de fotografiat al protagonistului, mărturie, în bună măsură, a unui destin comun, pentru oricine, în această parte a Europei.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 4/2023
Putem afirma că această nouă traducere a lui Rareș Moldovan era, într-adevăr, absolut necesară pentru cultura română. Ea conține și potențialul de a contribui la redescoperirea lui Joyce, pe de o parte, și la îndepărtarea mitului „romanului imposibil”. Cu această nouă traducere care păstrează caracterul unic al romanului, Ulise rămâne o călătorie dificilă. Dar nu și una imposibilă. Ca să parafrazăm și să conchidem într-o cheie similară celei în care se încheie și romanul lui Joyce, putem spune că da, era nevoie de această traducere și da, traducerea lui Rareș Moldovan este cea mai fidelă traducere în limba română pe care o avem. Da, este și cea mai accesibilă traducere din perspectiva cititorului fără vreun compromis în ceea ce ține de nivelurile limbajului. Da, este o reușită imensă. Da, merită din plin citită. Da.
Citeste mai multîn dialog cu Cristian PĂTRĂȘCONIU în revista Orizont, nr. 4/2023
Ulise e de-multe-demolator. Pe mulți i-a popit Joyce. O întreagă formă de viață socială, un uriaș angrenaj „imperial”, colonial și, pe de altă parte, „național”, e subminat fără milă, de Joyce, într-o jouissance a ironiei când suculente, când amare. Jocurile post-moderne de auto-subminare sunt mai rare în roman, însă Ulise, erodând certitudinile literaturii, pune sub semnul întrebării, în mod radical, însăși ideea de a mai scrie literatură (nu degeaba i-a urmat un „roman” și mai imposibil). Scriam despre aceasta în prefață: „Ulise se deschide vulnerabil spre propria-i perisabilitate”. Privind în urmă, e un diagnostic corect. Se resimte acest șoc inițial și în/la traducere? Da, în măsura în care textul se izbește mereu de limitele literarului, de limitele limbii și de clișeele literaturii noastre.
Citeste mai multîn Libertatea, 29 aprilie 2023
E o poveste despre o lume parțial extinctă, despre marginali și însingurare. Despre supraviețuire. Dar și o meditație asupra violenței, asupra mediului care deseori impune destinul, rupe voința, deformează tot ce atinge, indiferent ce e în interior.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1155, 28 aprilie 2023
Fiind prima parte a trilogiei care spărgea tiparele la începutul anilor 2000, Pizdeț de Alexandru Vakulovski transpune cititorul în atmosfera zbuciumată a Moldovei post-sovietice, protagonistul Yo fiind un student moldovean („basa”) care vine cu speranțe și așteptări înalte în România, la facultate. În scurt timp însă, naratorul suferă o decepție care nu poate fi exprimată în întregime nici prin limbajul dur din carte, și nici prin scenele cutremurătoare, descrise și trăite intens de protagonist. Ne scufundăm într-o lume unde drogurile și alcoolul devin un remediu sigur pentru Yo și prietenii săi, care nu se pot regăsi pe celălalt mal al Prutului. Pizdeț e un soi de manifest al studenților basa, care ajung să cunoască în mod practic realitatea dezolantă din România. „Podul de flori” și vorbele pompoase despre „frăție” sunt ironizate, romanul axându-se preponderent pe latura reală (de altfel, negativă) a acelor timpuri.
Citeste mai multEx libris
Umbra exilată este un roman inteligent, bogat în referințe literare și critice, cu formulări strălucite, citate minunate și scene kafkiene, învăluite într-o atmosferă melancolică.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1155, 27 aprilie 2023
Romanul nu creează atât o saga a unei familii, ci o saga a unor femei care nu se supun normelor epocii, precum și o saga a sensibilității feminine. În plus, avem și atmosfera, moda, conceptele și prejudecățile epocilor pe care le-a traversat Rosamond. Și dacă personajele încearcă să aibă o revelație a rostului vieții, a ceea ce a însemnat viața lor, acest lucru poate fi făcut doar prin povestea spusă, chiar dacă uneori revelația poate fi doar „un vis, ceva imposibil – precum ploaia înainte să cadă”. Ploaia înainte să cadă de Jonathan Coe este un roman impecabil scris, extrem de dens și intens, dovedind o stiință a suspansului și un simț al poeziei care îi conferă un loc aparte în spațiul literar universal.
Citeste mai multNeue Zürcher Zeitung
Umbra exilată se numără printre marile opere complexe și intransigente ale literaturii contemporane.
Citeste mai multpe citestema.ro, 24 aprilie 2023
Viața e a mea e, pe bună dreptate, scrisă „cu dragoste și apreciere, fetelor și femeilor de pretutindeni”, așa cum arată dedicația de la începutul cărții. Emilia Faur a scris în numele vocilor care trec sub tăcere, în numele celor care nu pot, nu știu, nu au curajul, voința, puterea sau libertatea de a rosti ceea ce le poate salva, de a cere ajutorul binemeritat, de a arăta celorlalți adevăratul chip care merită infinitul. Se reușește, în acest debut, un subiect atins prea puțin sau mult prea voalat. Emilia Faur scoate totul la iveală, dărâmă zidurile în spatele cărora se petrec scenele dureroase, nu se teme să lase fiecare voce să spună totul până la capăt, să declame, în fond, cu multă încredere și forță, că viața îi aparține, că scrisul îi este un instrument pe care nu se teme să-l folosească.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 810, 24 aprilie 2023
Făclia de smalț. Recomandări iubitoare într-un secol dezordonat reprezintă o colecție de mărturisiri pline de admirație față de lucrările unor autori sau artiști diverși precum Albert Camus, James Joyce, Nicolae Steinhardt, Horia Bernea, Nuccio Ordine, Federico Fellini și mulți alții. Aceste excelente cronici cuprinse în capitole distincte sunt un exemplu de măiestrie în arta sinceră a aprecierii celuilalt și, totodată, un dar făcut cititorului care vrea să îi aprofundeze, să îi descopere sau să afle adevăruri nespuse sau neînțelese în întregime de publicul larg. Are sensibilitatea celui care scrie bucurându-se de cuvinte, croind veșminte noi, cu splendide detalii și ornamente încrustate în țesătura de brocart a scriiturii sale. Cel mai important e că nu se teme să laude acești înțelepți, filosofi, oameni ai culturii și ai credinței, figuri importante ale timpului, trecut și prezent. Surprinde de fiecare dată însăși esența și o oferă în cupe mici și argintate celor care vor savura o extraordinară sursă de cunoaștere.
Citeste mai mult