pe bookaholic.ro

Pasarile galbene este o carte valoroasa nu numai pentru ca este una dintre primele care vorbeste despre istoria recenta, razboiul din Irak, ci si pentru forma in care este scrisa, pentru ca deschide o discutie despre realitatea absurda si cruda a razboiului, pentru ca incearca sa arate, fara a fi moralizatoare, ca lupta nu se incheie odata ajuns acasa – intoarcerea lui Bartle in orasul natal, gindurile care il stapinesc, frica ce il bintuie, sechelele ramase, izolarea sa, toate si multe altele sint cea mai frumoasa si sincera poezie pe care am citit-o despre tulburarea de stres post-traumatica (dupa Vonnegut, e adevarat). Iar comprimarea romanului intr-unul de numai 200 de pagini reuseste sa administreze, intr-un timp al lecturii scurt, o pastila efervescenta cu eticheta a nu se administra niciunui om.