pe bookblog.ro

Omar cel orb e distinct in primul rind pentru ca sfideaza un mit: acela care ne asigura ca un autor scrie cel mai bine despre spatiul lui nativ. (...) De aceea, cind mai multe voci ale criticii au apreciat ca Omar cel orb „este unul dintre cele mai bune romane de atmosfera ale literaturii romane”, pentru mine a fost ca un razboi cistigat: reusisem sa ma confrunt si sa evit riscul turisticului, al privirii superficiale sau al mistificarilor, scriind despre o lume careia nu ii apartineam. In plus, acest roman nu e o carte singura, ci reprezinta a treia si ultima treapta de intensitate din asumarea aceluiasi univers - lumea Orientului Apropiat. Nu in ultimul rind, Omar cel orb inaugureaza un nou tip de personaj, rasturnind raportul dintre eroul titular si lumea lui. De obicei, vedem si parcurgem o lume prin hubloul unei figuri centrale dintr-o carte, aici insa, lumea si bulversarile din interiorul ei se lasa precum sarurile in apa in sufletele citorva personaje, pe care le coplesesc si le anihileaza. Cred ca Omar cel orb e, intre altele, si o demonstratie izbutita si unica de a crea personaje secundare memorabile.