in Suplimentul de cultura nr. 402

A aparut in romaneste faimosul roman suprarealist al lui Andre Breton, Nadja, in excelenta traducere a lui Bogdan Ghiu, insotita de un aparat de note profesionist, altfel calibrat decit cel al lui Marguerite Bonnet din editia Gallimard, o aparitie-eveniment, trebuie spus, caci suprarealistii au fost foarte rar tradusi in romaneste. Aparitia aceasta atit de tirzie ne obliga sa luam act de restantele, uneori neinchipuit de mari, ale culturii traducerilor la noi si sa salutam, cu atit mai mult, initiativa neobositului Bogdan Ghiu, ale carui talmaciri din eseistica, filosofia si literatura franceza a secolului XX ne insotesc de douazeci de ani.
Se petrece cu romanul Nadja un fenomen pervers al istoriei literare: ceea ce a fost scris cu o intentie precisa isi adauga in timp semnificatii nebanuite, iar lectura tirzie a cartii se incarca de o nostalgie neasteptata. Experienta incifrata in roman capata o patina pe care cititorul o savureaza, recunoscator. E razbunarea istoriei literare fata de orgoliul nepedepsit la timp al avangardei.