in Suplimentul de cultura, nr. 397

Nu e usor sa scrii un roman poetic si in acelasi timp cinic, dar Powers reuseste. Ma gindesc ca, de fapt, nu poti scrie un roman despre razboi, in care razboiul devine personaj, o fiinta malefica ce se hraneste cu moarte, fara sa fi fost acolo, fara sa fi vazut moartea cu ochii. Iar Powers, evident, a vazut-o. A vazut cu ochii lui ceea ce noi nu vedem decit cu ochii imaginatiei.
[...] Interesant cum un razboi, o moarte, o trauma pot trezi in tine reactii atit de bizare: in lupta, sufletul se goleste de emotii ca degetul sa poata apasa pe tragaci. Mai incolo, aceleasi degete iau un creion in mina si, scriind, reumplu sufletul golit. Si mai tirziu noi citim despre asta si, bulversati, ne intrebam cum este posibil.