in Dilemateca, nr. 82

Viziunea potrivit careia oamenii sint in trecere pe pamint, omniprezenta la romancierul american, are aici o forta teribila. Verbul to squat („a sta pe vine”) puncteaza cinetica vinatorilor. Ghemuit si printre roci ori aplecati in sei, razboinicii meridianului insingerat cauta urme, lasa urme, ei insisi urme, repetind ritualic gesturile semintiilor ce au incercat sa schimbe fata lumii. Dar lumea isi are propriul mers. Urmele se sterg. Calaretii nu sint altceva decit fire de praf purtate de vint printre granite fara insemnatate. Sa expui teorii savante despre alienarea protagonistilor inseamna sa nu vezi ceea ce Steven Shaviro a remarcat stralucit: „Nu poate fi alienare acolo unde nu exista o stare originara de care sa ne instrainam”.
Intre Arcadia si Utopia se desfasoara ziua prezenta, si fiecare zi din Blood Meridian confirma Ziua judecatii. Iar judecatorul zimbeste pe deasupra pustii lui batute in argint.