in Suplimentul de cultura nr. 390

De ce toata lumea isi da seama brusc ca este prima traducere din Andre Breton, ca Nadja, pe care toti o stiu, a fost abia acum tradusa?. Explicatia cred ca este una singura, si anume ca cultura romana a fost parte activa la avangardele europene. Nadja a fost citita, discutata si comentata inca de la origini, adica din 1928, cind a aparut pe viu, in direct. Avangardele romanesti au fost o cultura europeana in consonanta. Nu am fost doar receptori ca in alte sectoare ale culturii, ci am fost actori. Andre Breton este ca un autor roman. Exista un sentiment de colegialitate. Dar abia acum descoperim ca aceasta carte nu era tradusa, desi stim despre ce e vorba, desi practic toata lumea culta, ca sa spun asa, a citit-o. Pe de alta parte insa, poate ca acum era momentul sa fie tradusa, pentru ca avangardele au devenit istorie. Cind spun avangarde, spun expresionism, futurism, suprarealism, dadaism si multe altele mici. Ele sint numite la pachet avangardele istorice. Dupa ele, prin anii ’60-’70, au mai existat postavangardele si mai ales transavangardele. Or, incet, incet, avangardele acestea incep sa implineasca suta de ani.