in Tribuna, nr. 249

Asa cum admir, de peste douazeci de ani, automobilele si camioanele americanesti, am instinctul de a spune vezi, stiam eu, dupa aproape fiecare fraza din Viata lui Pi, mesterita ca un motor puternic, zumzaitor si totodata delicat (...) Chiar si ambitia caraghioasa a lui Yann Martel de a spune tot ce stie, ce a invatat (naratologie si enciclopedii zoologice si istoria naufragiilor) duce – in aceasta biodiversitate stilistica – la episoade de o intensitate aparte, scurte, percutante, imnice, sincretice. Admirabila-i, in definitiv, stiinta lui Yann Martel de a (men)tine viu, la locul lui, in gitlejul cititorului acel nod (sau ghem) de durere si furie, de tandrete si mintuire.
Episoade demne de ingeniozitatea lui Jules Verne [...] alterneaza cu lament-uri dickensiene; reflectiile religioase ale unui Dostoievski bengalez [...] intilnesc altoiul unui Konrad Lorenz de Pondicherry, expert in etologie, in interactiunea om-fiara, in gradini zoologice indiene.