in Suplimentul de cultura, nr. 367

Inceputa in Africa de Nord, continuata in Dubai pentru ca mai apoi sa poposeasca in Iran, trilogia orientala (arab-musulmana) a Danielei Zeca pare sa fi ajuns la final.
Valul romantios, limba ademenitoare, stilul soptit, alunecos, atmosfera de basm care impreuna faceau din fiecare pagina a romanelor anterioare un adevarat deliciu liric nu au disparut cu totul din Omar cel orb, dar ele nu mai reprezinta punctul forte sau, daca vreti, miza acestei carti. Trecerea dinspre magic si mitologic inspre realitatea mult mai prozaica – dura, daca nu de-a dreptul violenta – in care traieste lumea islamica incepuse inca de la Demonii vintului, insa acum ea e (aproape) totala. Daca pina acum eram priviti de ochii senzuali ai unei femei acoperite de burka, aici ea isi da jos voalul ca sa ne arate vinataile care-i acopera fata.