pe bookaholic.ro

Am spus in varii ocazii ca O pasare pe sirma este romanul meu cu intentie, romanul meu asezat intr-o forma prestabilita, picaresca, cu structura narativa clara, cu personaje si cu situații dominant epice. Ca in marea fotografie care este cartea – apar medii diverse, de la cele studentesti pina la cele ale fetelor angajate pe post de manechin viu in vitrine sau care lucreaza la negru in primele fast-fooduri (scumpe si selecte la vremea aceea) aparute in Bucuresti – silueta Sabinei este aproape sfisiata de fundal, ca povestea de dragoste este un schelet mai curind friabil, decit unul care sa sustina o lume, mi-am dat seama inca inainte sa ajung la jumatatea volumului. Desi n-am planuit niciodata sa scriu un roman de atmosfera, pina la urma exact asta am facut.