in Observator cultural, nr. 626

Straniul roman Cum e constituie una dintre cele mai puternice dovezi pentru capacitatea lui Beckett de a inova fictiunea, de a desfiinta orice reguli si conventii ale prozei, impingindu-si cititorii dincolo de limite. Limite ale timpului, ale spatiului, ale imaginatiei, ale gramaticii, ale topicii, ale (non)sensului...
Ceea ce socheaza in primul rind este felul in care cuvintele se prind unele de altele, alcatuind un asa-zis limbaj care face din acest roman poate cea mai dificila opera beckettiana, culme a conciziei si a incifrarii metaforice. Beckett scrie aici intr-o limba nemaiauzita, nemaivorbita (...)