in Dilema veche, nr. 424

Aproape toate textele povestesc amoruri strimbe, schioape, conflictuale, viclene sau, cu o vorba preferata a autorului, „uscate” (...). O singura povestire calca pe linga tema („Cazatura”), dar, ce vreti, tradari sint peste tot, de ce n-ar fi una si in pagina de sumar. Si-apoi, e o tradare binevenita, are farmecul unei tifle cu tilc, iti mai racoreste plaminii cu o gura de aer copilaresc.
Sarmul acestui scriitor sta in arta lui de portretist retro, cu discrete reflexe de fizionomist, si in iuteala intelegatoare a prozei sale, atenta la detaliul cu schepsis, la cambrarile tensiunilor surde, dar si la „parfumul secret al vietii, alcatuit dintr-un plictis blind, din speranta si din disponibilitate”.