pe LibrisBlog.ro

Sa proiectezi un roman in Manhattanul contemporan, in lumea artelor, in mijlocul unor personaje care, prin natura meseriei lor se invirt in cercuri sofisticate poate fi, dincolo de curiozitatea incipienta pentru asemenea spatii privilegiate, destul de intimidant pentru orice cititor si asta pentru ca, mai ales astazi, productiile artistice (si, implicit, universul in care sint cuprinse), au pronuntate trasaturi abstracte si referentiale, adresindu-se cel mai adesea unui public cit se poate de erudit.
Cu toate acestea, devine destul de clar de la inceputul lucrarii lui Cunnigham ca romanul sau, desi imbraca pe alocuri un caracter meditativ-filosofic, prin comentariile destul de pretentioase pe marginea frumusetii, a raportului dintre viata si arta, a trecerii timpului, desi e tapetat adesea cu trimiteri catre Thomas Mann, James Joyce sau August Rodin, este totusi un roman in care se dezvaluie crize existentiale destul de familiare, la ciocnirea cu pragurile de virsta si cu problemele de mariaj.