in Adevarul literar si artistic

Romanciera Elfriede Jelinek s-a alaturat, in 2004, unei liste minimaliste de 12 scriitoare distinse cu Premiul Nobel. L-a cistigat pentru ca literatura sa „releva absurditatea stereotipurilor sociale si forta lor subjugatoare”. Cu sprincenele incruntate ale unei Frida Kahlo de rasa nordica, scriitoarea austriaca a scandalizat lumea literara prin declaratiile sale de un feminism necenzurat.
Jelinek priveste, vorbeste si scrie insuportabil, dar greu de ignorat. E tipul de femeie in stare sa combine severitatea unei domnisoare strict educate si modernitatea – poarta croieli asimetrice si parul tapat. Se lasa fotografiata c-o tigara in coltul gurii – o atitudine de baietandru razgiiat – si critica politica mondiala. Dar Jelinek e (re)cunoscuta mai ales pentru cit e de taioasa cind vorbeste despre relatia femeie-barbat. Chiar daca brutal, o face contextualizat si are constiinta unei realitati sociale, care, desi nuantabila in plan general, poate fi sufocanta in plan individual. Romanul Pianista e cel mai autobiografic dintre cartile lui Jelinek.