pe Cercul Metacritic

Romanul se constituie de la un cap la altul din suma perceptiilor infantile, neproblematizante ale unui elev (Sasa), surprins in asteptarea tensionata a zilei festive cind va fi facut pionier (zi care pare sa nu mai soseasca). Eterna repetitie a acelorasi imagini reda un efect pervers cunoscut al vietii cotidiene in comunism, dificil de ipostaziat in fictiune, dar care lui Stefan Bastovoi ii reuseste pina la capat cu o naturalete rara, datorata abilitatilor discursive capabile sa comute registrul de la replicile absurde in stil Daniil Harms, la ritmul sacadat al lozincilor, apoi la cliseele compunerilor scolare, trecind prin frustrarile unui scolar marginalizat si pierzindu-se in reveriile unui Sasa departe de lumea dezlantuita a paradelor.
Fiecare nota a acestui angrenaj aproape muzical nu ramine prada vreunui exces sau derapaj stilistic, aproape inevitabile in cazul unei astfel de teme problematice. Stefan Bastovoi este un prozator de cursa lunga, cu suficiente resurse pentru a dinamiza in profunzime peisajul prozastic actual.