in Observator cultural nr. 576

Citind Ministerul durerii, imi pare ca aud tipatul din tabloul lui Edvard Munch. „Ai nostri”, conchide autoarea, „umbla goi prin oras, ca in jungla, cu totii sint ingroziti. Se adulmeca pe strada, se recunosc dupa nefericirea comuna. Toti par sa poarte pe obraz amprenta unei palme invizibile”. Pe protagonista cartii o fascineaza nisipul. Din nisip se construiesc castele luate apoi de val. Nisipul e vremelnic, asa cum vremelnica e viata acestor fosti yugo, cu toata yugo-nostalgia lor. Poate copiii lor vor reusi sa scape de povara acestei vremelnicii.

Related products

Produs adăugat la favorite

Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor.
Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus.
Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.