in Echinox

Asalturile lui Self nu au nici o componenta ritualica, colectia de clisee asupra carora se lanseaza nu este deconstruit, sablonul avind chiar un caracter imuabil, in sensul in care anxietatile legate de identitate, autonomie, sexualitate, gen, presiune sociala, influenta si coruptia mass-media, psihologie/psihiatrie, alcoolism si droguri nu constituie altceva decit un no man’s land unde amestecul de locuri comune nu mai poate fi segregat, cititorul fiind somat sa il parcurga fara a avea speranta unei reconversii. Singurul crez care pare sa razbata in toate romanele lui Self este acela ca „lumea pare prea plina de propria ei imagistica – deja prea asemanatoare cu ea insasi”.