- Marta PETREU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 122 views
Dumitru Tepeneag, asa cum se flateaza singur in roman, construieste laitmotivic si muzical. E demn de admiratie cum a reusit sa induca, cu ingeniozitatea sa combinatorie, din fragmente oarecare si aparent fara legatura, in care simbolurile sint strecurate aparent intimplator, o atmosfera apasatoare, de timp damnat si final. Ceva din sfirsitul romanului sau mi-a amintit carnagiul in care se termina Noaptea de Sinziene – atita doar ca, in Camionul bulgar, iluzia mintuirii lipseste.
Cu o mare ingeniozitate literara, Dumitru Tepeneag incrusteaza in romanele sale un mesaj, un sens ce poate fi reconstituit numai dupa o operatie migaloasa de recompunere – ca sa ii respectam termenii, „osirica”, de la mitul lui Osiris – din cioburi. La fel ca alte romane ale lui Dumitru Tepeneag, Camionul bulgar ne pune, cred, fata in fata cu semnele apocaliptice ale sfirsitului unui ciclu de civilizatie.