Scriitor crucial in cultura contemporana de peste Ocean, autorul cunoscut doar recent in Romania, datorita traducerii apreciatelor romane Drumul si Nu exista tara pentru batrini, face parte din categoria povestitorilor de prima mina, care sfideaza cu naturalete limitele dintre speciile si subspeciile literaturii. Inceputa cu peste patru decenii in urma, cariera lui Cormac McCarthy, «scump la vedere» si zgircit in interviuri, a luat-o pe drumul consacrarii odata cu aparitia, in 1985, a romanului Meridianul singelui sau Amurgul purpuriu al Vestului, tradus acum in limba romana de Iulia Gorzo.

Singularitatea stilului sau, atit de apreciat de exigentul critic literar Harold Blood, care a afirmat transat ca acest roman se califica pentru lista cartilor canonice, transpare din fiecare pagina. Eroul, fugarul fara nume («the kid») care strabate zona Texas-Mexic si se afunda in mrejele raului, dat al fiintei umane, se afirma puternic chiar de la prima pagina din Meridianul singelui: «El e copilul. E palid si slab, poarta o camasa de pinza subtire si zdrentuita. Scormoneste focul in micul spalator de linga bucatarie. Afara se intind cimpuri negre rascolite, cu petice de zapada. Si dupa ele paduri si mai negre unde inca mai vietuiesc citiva lupi. Se spune ca s-ar trage din neam de taietori de lemne si caratori de apa, dar adevarul e ca tatal lui a fost invatator. Zace in betie, zice din poeti cu nume acum uitate. (...) Maica moarta, sa tot fie paisprezece ani, a clocit la propriu-i piept faptura care a bagat-o in pamint. Tatal nu-i pomeneste niciodata numele, copilul nu i-l stie. Are pe lumea asta o sora pe care n-o sa o mai vada niciodata. Priveste, palid si nespalat».

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri