Pentru cititorii care nu stiu care este metoda: Nabokov isi scria romanul pe fise pe care nu le ordona, bizuindu-se pe inspiratie pentru a gasi directia in care mergea proza si nu pe cronologie, punind fisele cum i se nazarea intr-o cutie de pantofi. Scria o scena si se gindea «Ah, asta merge pe undeva pe la mijloc», apoi alta, si «Asta merge pe undeva pe la sfirsit». Cind elabora cartea, scotea fisele din cutie si le transcria, adaugind liantii necesari intre scene.

Am folosit aceasta metoda pentru ca asa functioneaza mintea mea si pentru ca lipsa de linearitate a romanului mi-o permitea. Am scris primele trei capitole intr-un acces de inspiratie, dupa ce tatal meu mi-a relatat poveste sinciderii suspecte a varului meu de-al doilea, care este descrisa similar in carte – cearta intre sot si sotie, alune mincate, EpiPen-uri care lipseau, moartea in urma unui soc anafilactic – dar apoi am oscilat intre sectiuni. Adevarata realizare a venit odata ce am decis ca romanul va fi in forma unei benzi Mobius, incepind unde se sfirsea si conectat in «bucle». Abia in ultimii doi ani de lucru la carte am fost capabil sa schitez o structura si sa leg sectiunile.

Cit priveste recomandarea acestei metode de lucru altor romancieri, o sa spun atit: rezolva «blocajul scriitorului» si pana de inspiratie. Daca nu stii ce se va intimpla in continuare, scrie despre ce s-a intimplat inainte sau despre ce se va intimpla mult, mult mai tirziu.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri