in Adevarul

Scriitorul ne aseaza in fata unei oglinzi care e insasi lumea in care traim: cu liderii ei bolnavi, cu goana dupa salvarea propriei imagini - postarea ironica despre Biserica Anglicana care-i cere scuze lui Darwin -, cu derapajele in numele Puterii. Pe cit de acid e Saramago cu realitatile socio-politice, pe-atit de cald e cind scrie despre oameni, carti sau cimitire. «Toate fiintele umane ar trebui sa-si povesteasca vietile in scris, iar toate miile de milioane de volume, cind nu vor mai avea loc pe Pamint, sa fie duse pe Luna», scrie Saramago in spatiul virtual.

Postarile sale, chiar daca uneori atit de clasice, vin ca o dorinta din testament catre cei care ii vor cauta numele pe Google peste zeci de ani, intr-o vreme in care, conform previziunilor, blogul va fi prima forma de comunicare individuala in spatiul public.