in revista Echinox

Spre deosebire de alte romane experiment pe care nu am reusit sa le citesc pina la final, romanul acesta mi s-a parut viu. Nu e scris poate la nivel profesionist, insa ei nu sint scriitori profesionisti, deocamdata. In romanul lor colectiv au reusit sa creeze o poetica a vizualului: filmul romanului este facut din zeci de cadre narative, asa cum au facut si cu filmuletele. Doar cel din spatele camerei de filmat (narat) se schimba, fiecare micro-naratiune si fiecare dintre ei il afecteaza pe celalalt si in acelasi tip se modifica pe sine – un cititor virtual poate ajunge sa perceapa acest tip de m ecanism al scriiturii si al relatiei dintre ei: influentarea si afectarea reciproca mentin tesatura acestui roman.