Dintre scriitorii care nu mai sint in viata, cei mai mari nedreptatiti ai Nobelului pentru Literatura mi se par si mie Borges si Nabokov. Ambii – creatori de geniu, tradusi, mereu reeditati, publicati cu serii de opere complete in toata lumea, dovada ca numele lor sint cautate in librarii si de noile generatii. Vladimir Nabokov (1899-1977) a intrat de mai bine de o jumatate de secol in grupul restrins plasat cel mai sus pe scena literara internationala si nici specialistii in literatura universala, nici cititorii nu-i contesta statutul de geniu. Nevoit sa se exileze impreuna cu familia sa aristocratica ruseasca dupa revolutia din 1917, viitorul scriitor a studiat la Cambridge si si-a inceput cariera ce-l va face celebru cu romane in limba materna, apreciate de comunitatile ruse din Occident. Refugiat din 1940 in SUA, incepe sa scrie in engleza, iar dupa succesul fulminant al «scandaloasei» Lolita din 1955, da la iveala, intre altele, inca doua capodopere, Focul palid si Ada sau ardoarea, care-i aduc titlul meritat de «cel mai bun stilist din literatura anglofona a secolului XX». Atit criticii, cit si cititorii sint fascinati de felul in care construieste intrigi complexe, jongleaza cu discursurile narative, isi pune la lucru spiritul ludic si curajul inovator, intr-un limbaj din care tisneste poezia, capabila sa transfigureze teme socante in splendori.