in dialog cu Viorel DOBRAN, in Corso

Nu pot sa uit, Capesius a fost si prieten cu parintii, a facut curte mamei in timpul tineretii, pentru mine atunci a fost ca un unchi bun. Mirarea a venit mai tirziu, cum de-a fost posibil sa ucida mii si mii de copii si femei!? De cind am aflat ca a fost ucigasul din Auschwitz, si stiam asta de mult, voiam sa-l revad. L-am reintilnit in 1976, pentru a discuta cu el si cu sotia sa despre Auschwitz, stiam atunci multe lucruri din «activitatea» sa de «acolo». Mi-a povestit ca si cum ar fi fost pe divanul lui Freud, eliberindu-se poate pentru prima data, in fata microfonului, de amintirile de groaza. E prea simplu sa-l facem monstru. Si asta e adevarata realitate: a fost un sas mic-burghez (disciplinat) si a executat, cum a invatat si acasa, ordinele, intr-o situatie extrema. E adevarat ca a fost si infectat atunci de ideologia nazista! Depinde de noi daca avem taria sa refuzam ordine criminale si sa ascultam constiinta noastra, nu ideologia sau ordinele. Sa ne gindim si la timpul comunismului! Si el, sint sigur, a avut remuscari.