in Vatra, nr. 3-4

Dora Pavel s-a reinventat complet ca scriitor odată cu aparitia romanului Agata murind (2003). Tinara romanciera (daca nu ca virsta, macar ca vocatie, autoarea e „douamiista”) n-a mai renuntat insa la proaspata identitate si ameninta sa devina una dintre cele mai profesioniste voci ale prozei actuale. […] Tot la fel ca in primul roman, thriller-ul e deturnat de subtextul psihologic sau filozofic. Caci, departe de a aluneca intr-un senzationalism factual (sint ocolite atit posibilitatea contrariantei intilniri cu rudele, cit si problema institutionala, obiectiva, legată de «trezirea din moarte»), autoarea se indreapta, daca se poate spune astfel, spre un senzationalism metafizic, al carui model indepartat e identificabil in Metamorfoza kafkiana. Trezirea din moarte nu-l restituie pur si simplu vietii pe tinarul Carasiniu, ci ii modifică total identitatea. […] Pudra poate fi considerat, de aceea, un intunecat roman picaresc, care urmareste paradoxala formare postuma a eroului. Excelenta e descrierea gradată a re-nasterii si a maturizarii, de la deschiderea ochilor in cavoul-uter (resimtit inca din primele momente drept «adapostul cel mai sigur»), cu pasii stingaci ai nou-nascutului pe care-l string inca pantofii de inmormintare, pină la prima experienta erotica cu bizara Gina sau, in final, revelatia propriei morti. […] Detenta filozofica a romanului e data de ideea ca, departe de a fi un fenomen natural sau neutru, moartea e un complex. […] Pudra reconfirma talentul unei prozatoare originale, cu un imaginar si obsesii specifice, care merita urmarita si in viitor cu tot interesul.