in Apostrof

Spre deosebire de Agata murind, cu care, dupa cum spuneam, Pudra este comparabil la nivelul problematicii, noul roman al Dorei Pavel afirma o altfel de reusita scriitoriceasca. Avind o tema inca si mai tare in ordinea puterii de sugestie, Pudra mizeaza pe doua piese cistigatoare: prima este chiar tratarea tabuului existential si religios in cheie derizorie, ca impostura, in maniera in care apare in proza universala contemporana, si nu incrincenat negator, cum apare in romanul modern (de analiza, cu concluzie existentialista, mai ales), cu care autoarei i s-au atribuit afinitati la primele romane. A doua este formularea unei sfidari a verosimilitatii chiar din interiorul conventiei realiste, strict dependente de verosimilitate. Aceste mize de o importanta cruciala, alaturate stupefiantei intrari in subiect, fac din Pudra un roman excelent, care realizeaza atit un set de performante estetice, cit si o oferta pasionanta de lectura, concurind pentru esalonul intii al prozei romanesti contemporane.