Eu fac literatura de limba germana, dar cu un suflu latin – putem sa il chemam latin, est-european, mediteran, cum vrem noi. Cred ca cititorul roman va simti acest suflu, nu structura germana. In plus, traducerea doamnei Mariana Barbulescu este atit de buna, incit cred ca depaseste si ea, daca nu as fi depasit eu prin acest suflu, diferentele intre cele doua culturi. In plus, nici in continut nu este o literatura germana despre care sintem obisnuiti sa credem ca este stricta, lipsita de senzualitate, putin anosta. Si in continut are o tinuta est-europeana, are povesti, o poveste urmeaza din alta, imagini forte, metafore, drama, tot ceea ce dorim. Chiar si in tesatura ei cred ca are un spirit latin si acest lucru se simte. Eu latinizez intr-un fel literatura germana, o trag pe un calapod care nu-i este germanic celei din urma. Deschid ferestrele si usile si trimit praful afara din aceasta incapere inchisa, oarecum statuta.