in Der Bund, Berna

Cind citesti romanul lui Florescu (...), te vezi confruntat cu un text care intrece cu mult romanul german actual, in ceea ce priveste grotescul, bucuria de a fabula, originalitatea, fantasticul si imaginatia – la fel s-a intimplat si cu primele trei romane. Cele douazeci de pagini de la inceputul romanului sint un exemplu rar de maiestrie narativa, care te sileste parca, sa intri in poveste (…) Sa cuprinda o viata intreaga in citeva clipe, fara ca ea sa para fortata – asta reuseste inzestratul povestitor Florescu; dar el nu se bizuie nicicum doar pe acea tensiune existenta in biografia Zairei, ci introduce in derularea naratiunii sute de mici scene si intimplari, care dau textului dramatism si autenticitate.(…) Dar lucrul cel mai vrednic de admirat: ca si in celelatle carti, Florescu intelege sa prelucreze narativ opozitia dintre Est si Vest, intre elementar si oportun, intre melancolie si progres, traditie si progres, intre insufletit si functional. Este o opozitie pe care o ilustreaza prin exemplul Romania-Europa de Vest- SUA, dar care repeta intr-un mod tulburator o stare de neliniste comuna omului contemporan dezradacinat, care depaseste granitele acestei constelatii.