in Suplimentul de cultura

A fost de-ajuns sa intru in pielea lui Carasiniu, sa ma frisonez sub acuitatea simturilor lui, sa inaintez infinitezimal, somatizind eu insami, intr-o stare de «semiconstienta», toate metamorfozele unei asemenea invieri. Am fost «acolo», cu el, m-am miscat sau mi-am tinut rasuflarea si ochii intredeschisi odata cu el, am trait toata acea grozavie, in citeva rinduri aproape m-am sufocat, cind a trebuit sa ma opresc din scris, din bun instinct de conservare. [...] Pudra poate fi, de ce nu, un roman initiatic, al regasirii identitatii unui Dorian Gray al zilelor noastre, estet vitalist, dar si impostor, ajungind sa-si contemple, in pragul ratarii, propria «uriciune» si propriul fals. Este un roman realist (implicind si realismul psihologic), cu mistere, cu grotesc, cu sinucideri, cu revelatii si esecuri cit se poate de «adevarate». Nu e un univers oniric, fantasmagoric sau halucinant, ci unul, cum spun, chiar real.