in Dilema Veche

Un om in intuneric povesteste o noapte de insomnie. Insomniacul aflat pe acest lung drum al noptii catre zi este un critic literar de gazeta, retras din activitate de trei ani si septuagenar, vaduv, aflat acum sub acelasi acoperis cu fiica sa si cu fiica fiicei.
Interesant este ca noaptea aceasta de nesomn – care nu-i nici prima, nici ultima, nici de dragoste, nici de rezboi, ci de batrinete perfect civila – face ce face si aduna, pina la urma, istorii legate tocmai de iubire si de razboi, indiferent ca ele vin dispre rememorarile protagonistului sau dinspre fabulatiile lui. Cum s-ar zice, daca insomnia tot este treaza, macar sa fie si de vis, si de cosmar.
La capatul acestor nopti albe, veti avea «povestea vietii» protagonsitului «istoria familiei» lui, o «cronica a unei lumi disparate», dar si o proza care vrea sa impace experimentele de arhitectura epica si trucurile narative cu rara, greu avuabila, puternica, buna emotie.
Un gest pe masura unui senior al literaturii.