- Doru BUSCU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 125 views
Leucip, de pilda, ingeniosul atomist, e considerat presocratic, desi a trait cu treizeci de ani dupa Socrate. El si o lista de hedonisti plini de farmec sint facuti, fara voia lor, vasalii unor idei cu mult mai modeste. Socrate insusi e platonizat cu forta, post-mortem, cind figura lui rezoneaza mai bine cu veselul Diogene din Sinope sau cu ludicul si perversul Aristip din Cirene. O armata de filozofi si ginditori liberi din secolele V i.e.n. – II e.n. e repartizata sistematic la munca de subsol pentru simplul motiv ca opera lor a stat in flacari mai mult decit a altora. Ca sa ajunga pina la noi, numele lor s-au strecurat cu mare dificultate printre tomurile consacratilor. Realul, concretul, materia, corpul au tot ramas pe drumuri, iar locul lor e ocupat cu autoritate de gindirea mogulilor idealisti.
Ei bine, Michel Onfray ii scoate la iveala si ii pune intr-o lumina reparatorie. Leucip, Democrit, Hipparh, Anaxarh, Antiphon, Aristip, Diogene, Philebos, Eudoxus, Prodicos, Epicur, Philoderm, Lucretiu si Diogene sint niste tipi simpatici si creativi, niste genii cu biografia in piuneze care traiesc doar din legenda formidabila care i-a creat si din ura adversarilor care i-a distrus.