in Cotidianul

Povestile nu-mi vin in minte in fiecare zi. E un fel in care pur si simplu trebuie sa astepti si apoi, cind chiar iti vine o idee, se poate intimpla sa nu aiba neaparat forta necesara pentru a sustine un roman. Uneori, tot ce ai e o farimă de roman si nu stii cum s-o transformi intr-unul. Plus ca naratiunea in sine presupune tot felul de detalii tehnice dificile, e complicat sa organizezi, sa construiesti. Cititorii au remarcat ca in romanele mele imi place sa plonjez in trecut si o fac in moduri destul de complicate. La fel, imi place sa am o poveste care se petrece in imediat, cum e in Ultima comanda: o calatorie care dureaza o zi, dar in acelasi timp aduce la lumina toate istoriile personajelor si relatiile dintre ele. Imi place aceasta combinatie, in cazul meu merge bine, ma ajuta sa pun lucrurile cap la cap, sa reunesc personajele, sa aduc in prezent material din trecut.