in Orizont

Textele sint spumoase, satirice, iar citeva sint foarte provocatoare prin acel tip de erezie sugubeata care constituie semnul distinctiv al imaginatiei lui Codrescu. Ironia lui te pune de multe ori, taman cind te astepti mai putin, in fata unor probleme care, de obicei, sint tratate cu o inhibanta sobrietate: revelatia divina, distinctiile text sacru/text profan, derapajele ideologice, spaimele milenariste, influenta tehnologiei asupra vietilor noastre, memoria umana versus memoria artificiala, frontiera dintre avangarda artistica si prostul gust. Fiecare pagina se refera la America, insa o America scrutata cu privirea unui emigrant nostalgic. Lipsa patetismului este unul din lucrurile pe care le-am apreciat intotdeauna la Andrei Codrescu, indiferent ca i-am citit eseurile ori l-am ascultat in interviuri. Nimic galagios, nimic patriotard nu razbate din cuvintele sale. El iubeste orasul New Orleans asa cum orice poet isi iubeste muza si invoca Sibiul cu motivatia unui magician renascentist ce practica Arta Memoriei: exista lucruri pe care nu ai voie sa le uiti.