Inca de la prima deschidere a romanului Pianista, este impactanta impresia ca Elfriede Jelinek scrie o carte despre momentul de dinaintea izbucnirii unei nebunii. A izbucnirii, fiindca evident ea se afla acolo, in germene inca de la inceputul vietii, cu tumultul ei interior, pulsional, afectiv, in negativ. Elfriede ne transpune intr-un crescendo in starea maladiva a Erikai, personajul ei inapt pentru viata. Inapt pentru viata, intrucit, in scindarea si fragmentarea ei, in acest balans fin intre pulsiuni partiale, in aceasta "raceala afectiva", ea nu simte viata, ea nu simte moartea.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri