in Diagonale

«Principiul narativ» se situeaza intre rigoare si libertatea de creatie, intre puterea de umanitate generoasa si «greata» mizantropica. Fiindca asa e viata insasi, diversa, cu fete multiple si contradictorii, iar scriitorul adevarat e acela care vede si frumusetea lumii, si abjectia ei. In felul acesta, Sorin Stoica, Naratorul, nu se recunoaste in generatia sa, care, la modul extravagant, proclama lumea ca haos si pretinde incoerenta ca metoda de lucru, promoveaza cinismul si «nebunia ca blazon». Discursul lui se vrea si este in buna masura un spectacol in care dimensiunea umoristica se intilneste cu cea tragi-comica. In definitiv, sete de viata si disperare.