Locomotiva Noimann este, ea insasi, crestere progresiva a materiei – materie lingvistica, materie psihica -, formata din perpetue metamorfoze, contururi care prolifereaza, niciodata fixate, un univers in permanenta (de)formare, in care personajele insesi expandeaza, sint instabile ca forma (vezi Oliver) sau psihologie (vezi dedublarile «penitent» vs «cinic» ale lui Noimann). Romanul creste aleatoriu, suprarealist – referinta obligatorie, desigur, alaturi de Urmuz –, ca o coca (materie) pufoasa, deloc «palpabila», dar inefabila, intr-un mod imperial, o lume halucinatorie, de spasm si relaxare continue.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri