in Evenimentul zilei

Pentru el, literatura este in primul rind o problema (personala) de memorie. O intelegem din extraordinarul volum O limba comuna, care este simultan proza si jurnal, fictiune tratata cu minutie documentara. Nascut «un neispravit cu auzul in pioneze», el va ajunge sa scrie texte de o formidabila oralitate, facindu-i pe critici - inclusiv pe subsemnatul – sa remarce simtul auditiv al tinarului autor. «Ego. Proza» nu mai e acum o proba de inregistrare si transcriere, ci una de memorie. Lasat in tacerea lui, izolat, imun la sunete, neconcurat in vreun fel de mediul sonor, Sorin Stoica umple spatiul alb cu intreaga imaginatie de care dispune. Totusi, cu greu ar fi conceput o revansa mai frumoasa asupra oamenilor care l-au citit in dunga, convinsi ca scribalaul acesta nu-i bun de nimic.