in aLtitudini

Salutat inca de la aparitie in cronici elogioase, comentat cu o atentie de care putine romane s-au bucurat, Fata din casa vagon a sfirsit anul trecut pe un loc fruntas in clasamentele anuale ale multor critici. Pe buna dreptate, a fost considerat un eveniment editorial 2006, alaturi de Teodosie cel Mic, Derapaj, Baiuteii si alte citeva. Cu invitatia la Budapest First Novel Festival, romanul intra, iata, si in vizorul editorilor straini si aspira la o traducere intr-o limba europeana. Privilegiul acesta l-au obtinut deja, din «generatia tinara», Cecilia Stefanescu, Dan Lungu sau Florin Lazarescu. Dincolo de diferentele inerente, nota comuna intre autorii enumerati mai sus ar fi renuntarea benevola la o nota localista, strict «romaneasca», si arborarea, in schimb, a unei identitati regionale, est-europene, usor translabile si in alte orizonturi. Asadar, un prim profil al literaturii romane actuale incepe sa se intrevada si de dincolo de granite si primenirea imaginii noastre culturale prin «lansarea la apa» a unor scriitori tineri de viitor nu are cum sa fie un lucru rau. E limpede ca selectarea romanului Anei Maria Sandu (de catre un juriu din care au facut parte Mircea Cartarescu, Dan C. Mihailescu, Cornel Ungureanu, Alina Mihai) a avut in vedere maturitatea formulei epice, surprinzatoare la o debutanta in proza, cunoscuta pina acum mai ales pentru cel de-al doilea volum al sau de poezie, Din amintirile unui Chelbasan (2003). Indiferent ce comentarii a atras din partea diversilor recenzenti, structura narativa rasturnata a cartii a uimit pe toata lumea, nu doar pentru rafinamentul, dar si -ceea ce e chiar mai important - pentru firescul ei.