Observator cultural

Romanul Gabrielei Adamesteanu, reeditat acum intr-o versiune revizuita de autoare – care a preferat sa renunte la acele elemente ce confereau primei editii o dimensiune poematica, marcat experimentala –, rescrie, in cheie contemporana, povestea reintoarcerii lui Ulise, pe care Milan Kundera o considera «eposul fondator al nostalgiei». Romancierul de origine ceha, el insusi emigrant in Franta in anii regimului comunist, a incercat sa raspunda in Ignoranta la intrebarea in ce masura ar mai fi posibila, astazi, o Odisee si ce relevanta ar mai putea avea in lumea post-totalitara povestea unei reintoarceri acasa, in spatiul de origine. Exista, de altfel, multe puncte comune intre cele doua naratiuni, chiar daca, din punct de vedere stilistic, diferentele sint evidente: in vreme ce in volumul lui Kundera epicul este mai curind un pretext pentru o abordare eseistica a temelor exilului, memoriei si identitatii, romanul Gabrielei Adamesteanu construieste personaje pregnant conturate, ale caror povesti se intretes intr-o naratiune fluenta, lipsita de tezismul cartii lui Kundera. Gabriela Adamesteanu isi rasplateste cititorii cu aceasta carte fascinanta, ce reconstituie o lume pestrita, a destinelor intrerupte si a maladiilor memoriei, o Odisee pe dos, in care acel acasa la care Ulise viseaza in timpul peregrinarilor sale si la care reuseste, in cele din urma, sa se intoarca se dovedeste o simpla iluzie. Un roman cu nimic mai prejos decit Ignoranta lui Milan Kundera.