Suplimentul de cultura

Cind m-am apucat de citit Lumina zilei, am pornit cu prejudecata ca probabil o sa am de-a face cu o banala istorioara politista, in care tensiunea maxima va fi direct legata si provocata de elucidarea crimei. Numai ca – si aici intervine partea frumoasa – crima e doar pretextul unei cazuistici a introspectiei. De fapt, intreaga poveste (totusi bine legata) e parca inventata pentru a servi drept... element introductiv. Cu alte cuvinte, interesant trebuie sa fie nu "subiectul" in sine al romanului, cit ceea ce face obiectul lui: transformarile naturii umane, prinse intre moralitate si imoralitate, esec si succes, iubire si inselaciune. Iar bucatile puzzle-ului sint adunate – cu suficienta maiestrie stilistica – rind pe rind si asamblate intr-un peisaj cu nuanta dramatica.